Conform Legii Republicii Moldova privind Drepturile si responsabilitatile Pacientului nr.263- XVI din 27 octombrie 2005, lucrînd cu pacientii, lucratorii medicali trebuie sa respecte principiile de baza ale realizarii drepturilor pacientilor:

• respectarea drepturilor fundamentale ale omului si a demnitatii fiintei umane in domeniul ocrotirii sanatatii
• recunoasterea vietii umane, a sanatatii omului ca valoare suprema;
• orientarea spre mentinerea vietii, a sanatatii fizice si psihice a pacientului în procesul prestarii serviciilor de sanatate;
• respectarea valorilor morale si culturale ale pacientului, a convingerilor lui religioase si filozofice;
• recunoasterea pacientului, iar în cazurile prevazute de legislatie, a reprezentantului sau legal (a rudei apropiate), în calitate de participant principal la luarea deciziei privind interventia medicala;

• atitudine respectuoasa si umana din partea prestatorului de servicii de sanatate, indiferent de vîrsta, sex, apartenenta etnica, statut socio-economic, convingeri politice si religioase;
• securitate a vietii personale, integritate fizica, psihica si morala, cu asigurarea discretiei în timpul acordarii serviciilor de sanatate;
• reducere a suferintei si atenuare a durerii, provocate de o îmbolnavire si/sau interventie medicala, prin toate metodele si mijloacele legale disponibile, determinate de nivelul existent al stiintei medicale si de posibilitatile reale ale prestatorului de servicii de sanatate;
• opinie medicala alternativa si primirea recomandarilor altor specialisti, la solicitarea sa ori a reprezentantului sau legal (a rudei apropiate), in modul stabilit de legislatie;
• informatii cu privire la prestatorul de servicii de sanatate, profilul, volumul, calitatea, costul si modalitatea de prestare a serviciilor respective;
• examinare, tratament si întretinere in conditii adecvate normelor sanitaro-igienice;
• informatii exhaustive cu privire la propria sanatate, metodele de diagnostic, tratament si recuperare, profilaxie, precum si la riscul potential si eficienta terapeutica a acestora;
• informatie completa privind factorii nocivi ai mediului ambiant;
• exprimare benevola a consimtamîntului sau refuzului la interventie medicala si la participare la cercetarea biomedicala (studiul clinic), in modul stabilit de prezenta lege si de alte acte normative;
• informatie privind rezultatele examinarii plîngerilor si solicitarilor, în modul stabilit de legislatie;
• atacare, pe cale extrajudiciara si judiciara, a actiunilor lucratorilor medicali si ale altor prestatori ai serviciilor de sanatate, precum si a functionarilor responsabili de garantarea asistentei medicale si a serviciilor aferente în volumul prevazut de legislatie;
• îngrijire terminala demna de o fiinta umana;
• despagubire a daunelor aduse sanatatii, conform legislatiei.

Art. 6 prevede examinarea medicala obligatorie a persoanelor care doneaza benevol sînge, substante lichide biologice, organe si tesuturi, precum si efectuarea examinarii medicale obligatorii, inclusiv pentru depistarea infectiei HIV/SIDA, a sifilisului si a tuberculozei la persoanele aflate în penitenciare.

Referitor la garantarea drepturilor sociale ale pacientului la asistenta medicala, art. 8 al legii sus mentionate se expune astfel:

• În cazul în care prestatorii de servicii de sanatate sînt obligati sa recurga la selectarea de pacienti pentru anumite tipuri de tratament disponibile în numar limitat, selectarea se va face numai pe baza de criterii medicale aprobate de Ministerul Sanatatii si Protectiei Sociale.
• Personalul medical nu este în drept sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa îl recompenseze altfel decît prevad reglementarile legale.

De-asemenea, toate datele privind identitatea si starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, pronosticul, tratamentul, precum si datele cu caracter personal sînt confidentiale si urmeaza a fi protejate si dupa moartea acestuia.