Aproape fiecare dintre noi are cel puțin o aluniță. Unele sunt prezente încă de la naștere, altele apar pe parcursul vieții și, de cele mai multe ori, nu le acordăm o atenție deosebită. Fac parte din aspectul nostru obișnuit și rareori ne gândim că o simplă modificare a formei, culorii sau dimensiunii lor ar putea reprezenta un semnal de alarmă. În realitate, majoritatea alunițelor sunt complet benigne și nu vor crea niciodată probleme de sănătate. Totuși, un număr redus dintre ele pot suferi modificări care indică apariția unui melanom sau a altor forme de cancer de piele. Tocmai de aceea, dermatologii insistă asupra unui lucru important: să ne cunoaștem propria piele și să observăm orice schimbare care apare în timp.
Cancerul de piele este una dintre cele mai frecvente forme de cancer la nivel mondial, iar incidența sa continuă să crească. Vestea bună este că multe dintre aceste cazuri pot fi depistate într-un stadiu incipient, atunci când tratamentul este mult mai eficient. În cazul melanomului, cea mai agresivă formă de cancer cutanat, diagnosticul precoce poate face diferența dintre o intervenție chirurgicală simplă și o boală care poate pune viața în pericol.
De aceea, este important să înțelegem ce sunt alunițele, de ce apar, care sunt modificările considerate normale și când este momentul să solicităm un consult dermatologic.
Ce sunt alunițele?
Din punct de vedere medical, alunițele sunt formațiuni benigne ale pielii, cunoscute sub denumirea de nevi melanocitari. Ele apar atunci când melanocitele – celulele responsabile de producerea melaninei, pigmentul care dă culoare pielii, părului și ochilor – se grupează într-o anumită zonă a pielii, în loc să fie distribuite uniform.
Melanina are un rol esențial în protejarea pielii împotriva radiațiilor ultraviolete. Atunci când ne expunem la soare, melanocitele produc o cantitate mai mare de melanină, ceea ce explică apariția bronzului. Uneori însă, din motive genetice sau sub influența unor factori externi, aceste celule se acumulează local și formează o aluniță. Aspectul alunițelor poate varia foarte mult de la o persoană la alta. Unele sunt complet plate, altele sunt ușor reliefate. Pot avea culoarea pielii, diferite nuanțe de maro sau, mai rar, aproape negre. De asemenea, pot fi rotunde, ovale sau ușor neregulate, fără ca acest lucru să însemne neapărat existența unei probleme. Numărul alunițelor diferă considerabil între persoane. Unii oameni au doar câteva, în timp ce alții pot avea peste o sută. Acest lucru este influențat în principal de moștenirea genetică, dar și de expunerea la radiațiile ultraviolete pe parcursul vieții.
De ce apar alunițe noi?
Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate dermatologilor este dacă este normal ca alunițele să apară și după copilărie. Răspunsul este da.Majoritatea alunițelor nu sunt prezente la naștere, ci apar treptat în copilărie și adolescență. În această perioadă, organismul trece prin numeroase modificări hormonale și de dezvoltare, iar melanocitele devin mai active. De aceea, adolescența este una dintre etapele în care apar cele mai multe alunițe noi. Procesul poate continua și la vârsta adultă, de obicei până în jurul vârstei de 35–40 de ani. Apariția unor alunițe noi în această perioadă este, în multe situații, un fenomen normal. Expunerea repetată la radiațiile ultraviolete reprezintă un alt factor important. Soarele stimulează activitatea melanocitelor și poate favoriza apariția unor noi nevi, mai ales la persoanele cu pielea deschisă la culoare. Și modificările hormonale pot influența evoluția alunițelor. În timpul sarcinii, pubertății sau în anumite perioade ale vieții, unele alunițe pot deveni mai închise la culoare sau ușor mai mari, fără ca acest lucru să însemne automat existența unui cancer. Totuși, apariția unei alunițe complet noi după vârsta de 40–50 de ani sau modificarea rapidă a uneia existente necesită întotdeauna evaluare dermatologică.
Toate alunițele sunt la fel?
Deși folosim același termen pentru toate, alunițele nu sunt identice și nici nu au același comportament biologic. Cele mai multe sunt nevi comuni, formațiuni benigne care rămân stabile ani sau chiar toată viața. Acestea au, în general, margini regulate, culoare uniformă și nu produc simptome. Există însă și nevi displazici, cunoscuți popular drept alunițe atipice. Aceștia pot avea dimensiuni mai mari, contur neregulat sau mai multe nuanțe de culoare. Deși nu reprezintă un cancer, persoanele care au numeroși nevi displazici prezintă un risc mai mare de a dezvolta melanom și necesită monitorizare dermatologică periodică. Este important de înțeles că o aluniță atipică nu înseamnă automat melanom. În schimb, ea indică faptul că pielea trebuie urmărită mai atent și că modificările apărute în timp nu trebuie ignorate.
Ce este melanomul și de ce este considerat cel mai periculos cancer de piele?
Melanomul este o formă de cancer care se dezvoltă din melanocite, aceleași celule care produc melanina și din care se formează alunițele. Deși reprezintă un procent mai mic din totalul cancerelor cutanate, este responsabil pentru cele mai multe decese cauzate de această categorie de boli. Principalul motiv este capacitatea melanomului de a se răspândi rapid către alte organe. Dacă este depistat într-un stadiu incipient, când este limitat la piele, tratamentul constă de cele mai multe ori într-o intervenție chirurgicală, iar șansele de vindecare sunt foarte mari. În schimb, odată ce boala se extinde către ganglionii limfatici sau către alte organe, tratamentul devine mult mai complex. Un aspect important este faptul că melanomul nu apare întotdeauna dintr-o aluniță existentă. În aproximativ 70–80% dintre cazuri, acesta se dezvoltă de novo, adică pe o porțiune de piele care anterior părea complet normală. Restul cazurilor apar prin transformarea unei alunițe preexistente.
Tocmai de aceea, nu este suficient să urmărim doar alunițele pe care le avem din copilărie. Orice leziune nouă sau orice modificare apărută la nivelul pielii merită observată cu atenție.
Cum recunoaștem o aluniță care trebuie evaluată de medic? Regula ABCDE
Deși majoritatea alunițelor sunt complet benigne, există anumite modificări care nu trebuie ignorate. Pentru a ajuta oamenii să recunoască din timp semnele de alarmă, dermatologii folosesc de peste trei decenii o metodă simplă de evaluare, cunoscută sub numele de regula ABCDE. Aceasta nu stabilește un diagnostic, însă poate indica situațiile în care este necesar un consult dermatologic.
A – Asimetrie
Alunițele benigne sunt, în general, simetrice. Dacă am trasa o linie imaginară prin mijlocul lor, cele două jumătăți ar avea un aspect asemănător.În schimb, o aluniță care începe să devină asimetrică, cu o jumătate diferită de cealaltă, poate reprezenta un semnal de alarmă. Asimetria apare deoarece celulele nu se mai dezvoltă uniform, iar această modificare trebuie evaluată de un medic.
B – Borduri (margini)
O aluniță normală are, de regulă, margini clare și bine delimitate. Dacă marginile devin neregulate, zimțate, estompate sau par să se extindă treptat în pielea din jur, este recomandat un consult dermatologic. Modificarea conturului este unul dintre primele semne observate în cazul unor melanoame.
C – Culoare
Majoritatea alunițelor au o culoare relativ uniformă. Atunci când într-o singură aluniță apar mai multe nuanțe – maro deschis, maro închis, negru, gri, roșu, alb sau chiar albastru – situația trebuie evaluată. Nu culoarea foarte închisă este cea mai importantă, ci lipsa uniformității.
D – Diametru
În mod clasic, medicii recomandă atenție sporită alunițelor care depășesc aproximativ 6 milimetri, adică dimensiunea unei radiere de creion. Totuși, este important de știut că și melanoamele mici pot exista. Din acest motiv, dimensiunea este doar unul dintre criterii și nu trebuie interpretată separat de celelalte semne.
E – Evoluție
Pentru mulți dermatologi, aceasta este cea mai importantă literă din întreaga regulă. O aluniță care își modifică dimensiunea, culoarea, forma, grosimea sau începe să provoace mâncărime, durere ori sângerare trebuie examinată cât mai curând. Cu alte cuvinte, nu contează doar cum arată o aluniță într-un anumit moment, ci mai ales dacă se schimbă în timp.
„Semnul rățuștii celei urâte” – o metodă simplă și foarte utilă
- Pe lângă regula ABCDE, dermatologii folosesc un concept mai puțin cunoscut publicului, dar foarte eficient: „Ugly Duckling Sign”, tradus în limba română drept „semnul rățuștii celei urâte”. Ideea este simplă , la majoritatea oamenilor, alunițele seamănă între ele. Au aproximativ aceeași culoare, aceeași formă și același tip de relief. Dacă una dintre ele arată complet diferit de toate celelalte – este mai închisă, mai deschisă, mai mare, are o formă neobișnuită sau continuă să se modifice – aceasta merită investigată, chiar dacă nu îndeplinește toate criteriile ABCDE. Uneori, tocmai această aluniță „diferită de restul” este cea care atrage atenția dermatologului asupra unui melanom aflat într-un stadiu incipient. Există situații în care o aluniță aparent obișnuită începe să producă simptome noi. Aceste modificări nu înseamnă automat cancer, însă justifică un consult dermatologic. Este recomandat să solicitați evaluare medicală dacă o aluniță:
- începe să sângereze fără un traumatism evident;
- dezvoltă o crustă care reapare repetat;
- produce mâncărime sau durere persistentă;
- elimină lichid;
- se ulcerează;
- crește rapid într-o perioadă scurtă;
- își schimbă culoarea sau textura. În multe situații, aceste modificări pot avea explicații benigne. Totuși, numai examinarea dermatologică poate stabili cauza.
Cine prezintă un risc mai mare de a dezvolta melanom?
Melanomul poate apărea la orice persoană, însă anumite caracteristici cresc semnificativ riscul. Persoanele cu pielea foarte deschisă, părul blond sau roșcat și ochii albaștri ori verzi au, în general, o cantitate mai redusă de melanină, pigmentul care oferă o anumită protecție naturală împotriva radiațiilor ultraviolete. De asemenea, riscul este mai mare la persoanele care au foarte multe alunițe, în special dacă acestea sunt atipice, la cele care au suferit arsuri solare repetate în copilărie sau adolescență și la persoanele cu rude diagnosticate cu melanom. Utilizarea solarului reprezintă un alt factor important. Organizația Mondială a Sănătății clasifică dispozitivele de bronzare artificială drept cancerigene pentru om, deoarece emit radiații ultraviolete capabile să producă modificări ale ADN-ului celulelor pielii. Persoanele cu sistem imunitar slăbit, inclusiv cele aflate sub tratamente imunosupresoare sau după transplant de organe, necesită, de asemenea, o monitorizare atentă.
Expunerea la soare și legătura cu alunițele
Nu orice aluniță apare din cauza soarelui, însă radiațiile ultraviolete reprezintă unul dintre cei mai importanți factori implicați în dezvoltarea melanomului. Expunerea repetată la radiații UV produce leziuni la nivelul ADN-ului celulelor pielii. Organismul încearcă permanent să repare aceste modificări, însă, în timp, unele dintre ele pot scăpa mecanismelor naturale de control și pot favoriza apariția cancerului. Riscul este cu atât mai mare cu cât expunerea este intensă și repetată. Arsurile solare severe, în special cele suferite în copilărie și adolescență, sunt asociate cu un risc crescut de melanom la vârsta adultă. Din acest motiv, protecția solară nu are doar un rol estetic. Ea reprezintă una dintre cele mai importante măsuri de prevenție a cancerului de piele.
Cum examinează dermatologul o aluniță?
Atunci când o aluniță ridică suspiciuni, primul pas nu este îndepărtarea ei, ci examinarea atentă. În prezent, dermatologii dispun de metode care permit evaluarea leziunilor cutanate cu o precizie mult mai mare decât simpla observare cu ochiul liber. Cea mai utilizată metodă este dermatoscopia, o investigație rapidă, nedureroasă și neinvazivă. Aceasta se realizează cu ajutorul unui dispozitiv optic numit dermatoscop, care mărește imaginea pielii și permite observarea unor structuri invizibile cu ochiul liber. Prin dermatoscopie, medicul poate analiza distribuția pigmentului, vascularizația, marginile și structura internă a aluniței. Aceste detalii îl ajută să diferențieze, în multe cazuri, o leziune benignă de una suspectă. Examinarea durează doar câteva minute și nu implică înțepături, radiații sau alte proceduri dureroase. În cazul persoanelor cu numeroase alunițe sau cu risc crescut de melanom, dermatologul poate realiza și cartografierea alunițelor, fotografiind întreaga suprafață a pielii și comparând imaginile la controalele ulterioare. Astfel, chiar și modificările foarte mici pot fi observate din timp.
Când trebuie îndepărtată o aluniță?
Nu orice aluniță trebuie îndepărtată. De fapt, majoritatea nu necesită niciun tratament și pot rămâne neschimbate toată viața. Îndepărtarea este recomandată atunci când medicul consideră că leziunea prezintă caracteristici suspecte, când aceasta se modifică în timp sau atunci când este amplasată într-o zonă unde este traumatizată frecvent, de exemplu de haine, curele, bijuterii sau în timpul bărbieritului. În alte situații, excizia poate fi efectuată la solicitarea pacientului, din motive estetice sau de confort. Chiar și în aceste cazuri, este recomandată evaluarea dermatologică înainte de intervenție. Dacă există suspiciunea unui melanom, alunița este îndepărtată complet și trimisă la examen histopatologic. Acesta este singurul mod prin care diagnosticul poate fi confirmat cu certitudine.
Mitul care persistă: „Dacă scoți o aluniță, faci cancer”
Acesta este unul dintre cele mai răspândite mituri despre sănătatea pielii și, din păcate, încă determină multe persoane să amâne consultul dermatologic. În realitate, îndepărtarea corectă a unei alunițe nu provoacă apariția cancerului. Dacă o aluniță este benignă, excizia ei nu o poate transforma într-o leziune malignă. Dacă, dimpotrivă, este vorba despre un melanom, îndepărtarea precoce reprezintă tratamentul de bază și poate preveni răspândirea bolii. Confuzia apare deoarece unele persoane ajung la medic într-un stadiu avansat al bolii, iar evoluția nefavorabilă este pusă, în mod greșit, pe seama intervenției chirurgicale. În realitate, cancerul era deja prezent înainte de excizie. De aceea, amânarea consultului din cauza acestui mit poate întârzia diagnosticul și poate reduce șansele de vindecare.
Cum ne putem verifica singuri pielea?
Autoexaminarea nu înlocuiește consultul dermatologic, însă reprezintă o metodă eficientă de a observa modificările care apar între controalele medicale. Specialiștii recomandă examinarea pielii aproximativ o dată pe lună, într-o încăpere bine luminată, folosind o oglindă mare și, dacă este posibil, o oglindă de mână pentru zonele greu accesibile. Este important să fie observată întreaga suprafață a corpului, inclusiv scalpul, urechile, ceafa, spatele, zona dintre degete, tălpile și regiunea genitală, deoarece melanomul poate apărea și în aceste locuri. Fotografiile realizate la intervale regulate pot fi utile pentru compararea aspectului alunițelor în timp. Uneori, modificările sunt atât de lente încât devin evidente doar atunci când imaginile sunt analizate comparativ.
Cum putem reduce riscul de melanom?
Nu toate cazurile de melanom pot fi prevenite, însă numeroase studii au demonstrat că o parte importantă dintre ele sunt asociate cu expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete. Reducerea acestui risc începe prin măsuri simple, aplicate consecvent:
- evitarea expunerii prelungite la soare, în special între orele 10:00 și 16:00;
- utilizarea produselor cu protecție solară cu spectru larg (SPF 30 sau SPF 50), aplicate corect și reaplicate periodic;
- purtarea pălăriilor cu boruri largi, a hainelor care acoperă pielea și a ochelarilor de soare cu protecție UV;
- evitarea utilizării solarului, deoarece radiațiile ultraviolete artificiale cresc riscul de cancer de piele;
- monitorizarea periodică a alunițelor și prezentarea la medic în cazul oricărei modificări.
Aceste măsuri nu elimină complet riscul, însă îl pot reduce semnificativ.