Sistemul imunitar, sau imunitatea este suma tuturor mecanismelor de apărare naturală prin care organismul se protejează împotriva agresiunii factorilor străini. Fără imunitate, oamenii s-ar îmbolnăvi constant din cauza bacteriilor sau a virusurilor. Este un sistem dinamic, care funcționează permanent și se adaptează în funcție de provocările la care este expus corpul.Sistemul imunitar recunoaște ceea ce este „propriu” organismului și ceea ce este „străin”, reacționează, neutralizează amenințarea și, în multe cazuri, își amintește experiența pentru a răspunde mai rapid data viitoare.
Sistemul imunitar este un sistem complex, alcătuit din mai multe elemente.
Timusul sau glanda timus este localizată în zona sternului, între plămâni, și este activă până la pubertate. După pubertate, această glandă se micșorează treptat. Glanda timus este cea care produce celulele T, adică limfocitele T, care protejează organismul de virusuri și infecții. Glanda timus protejează organismul de afecțiunile autoimune, care apar atunci când sistemul imunitar își atacă propriile țesuturi. Glanda timus are un rol esențial și în sistemul limfatic, dar și în sistemul endocrin al organismului.
Măduva osoasă contribuie și ea la imunitatea organismului. Aceasta produce globulele albe, adică leucocitele, care protejează organismul de infecții și de corpuri străine care pot pune în pericol sănătatea.
Ganglionii limfatici produc și depozitează celulele care luptă cu infecțiile și cu boala, în general. De aceea, atunci când organismul este atacat de o infecție, acești ganglioni se inflamează, mărindu-și volumul.
Splina este cel mai mare organ al sistemului limfatic. Splina conține, de asemenea, celule albe care luptă împotriva bolilor infecțioase.
Amigdalele fac și ele parte din sistemul imunitar, fiind considerate, datorită poziționării lor, un gardian al sănătății. Germenii care pătrund în organism prin cavitatea bucală sau nazală sunt detectați de amigdale, care activează sistemul imunitar al organismului.
Sistemul GALT adică țesutul limfoid asociat tractului gastrointestinal, este o componentă a țesutului limfoid asociat mucoasei și face parte din sistemul imunitar al organismului. GALT protejează organismul de invazia agenților patogeni la nivelul tractului gastrointestinal.
Plăcile Peyer sunt foliculi limfatici organizați, care se regăsesc în partea terminală a intestinului subțire. Acestea fac parte din GALT.
Sistemul BALT reprezintă țesutul limfoid asociat arborelui bronșic și are rolul de a proteja căile respiratorii de agenții patogeni care pot pătrunde în organism pe cale respiratorie.
Care sunt principalii parametri care reflectă imunitatea
Imunitatea nu se măsoară printr-o singură valoare. Ea este evaluată indirect, prin mai mulți indicatori biologici, printre care:
- Numărul și tipul leucocitelor (globulelor albe) – acestea sunt celulele-cheie ale apărării;
- Raportul dintre diferitele tipuri de leucocite (limfocite, neutrofile, monocite etc.);
- Nivelul anticorpilor (imunoglobuline);
- Markerii inflamatori (care pot indica un răspuns imun activ sau dezechilibrat);
- Starea generală a sângelui, deoarece sângele este mediul prin care celulele imunitare circulă și comunică.
Acești parametri oferă indicii despre cât de eficient reacționează organismul, nu despre „puterea” imunității într-un sens absolut.
De ce depinde imunitatea
Imunitatea poate fi clasificată în funcție de modul prin care este dobândită și este influențată de mai mulți factori:
- Moștenirea genetică – unele persoane se nasc cu un sistem imunitar mai reactiv sau mai echilibrat;
- Expunerile anterioare – infecții, vaccinuri, contactul cu agenți patogeni;
- Starea sângelui și a măduvei osoase, unde se produc celulele imunitare;
- Echilibrul hormonal;
- Vârsta – imunitatea se modifică de-a lungul vieții.
Stilul de viață (somn, alimentație, stres, mișcare) are un rol important, dar nu este singurul determinant.
De ce unele persoane au o imunitate bună chiar și cu un stil de viață precar
Pentru că sistemul imunitar depinde de:
1. Factorul genetic
Unele persoane au o predispoziție genetică pentru un sistem imunitar mai robust sau mai eficient, care reacționează rapid și controlat.
2. Adaptarea prin expunere
Organismul care a fost expus repetat, de-a lungul vieții, la diverși agenți patogeni poate dezvolta un răspuns imun mai bine „antrenat și o capacitate mai mare de reacție.
3. Echilibrul
O imunitate bună nu înseamnă un răspuns exagerat, ci unul echilibrat. Uneori, un organism aparent „neglijat” reușește să mențină acest echilibru mai bine decât unul supus constant stresului cronic sau suprasolicitării.
4. Rezerva biologică
Unii oameni pornesc cu o „rezervă” biologică mai mare – organe care funcționează eficient, măduvă osoasă activă, metabolism stabil.
Este important de subliniat: o imunitate aparent bună nu înseamnă invulnerabilitate. Dezechilibrele se pot manifesta în timp, chiar dacă nu sunt vizibile imediat.
Atunci când sistemul imunitar se dereglează și nu mai funcționează așa cum ar trebui pot apărea o serie de afecțiuni ale sistemului imunitar. Afecțiunile sistemului imunitar pot apărea din cauza unei boli, din cauza unui tratament medicamentos ori pot fi chiar înnăscute. Dacă nivelul de leucocite este redus și sistemul imunitar este slăbit, apar simptome care trebuie să te alarmeze.
Simptomele unei imunități scăzute:
• Oboseală accentuată;
• Infecții recurente;
• Reacții alergice;
• Vindecare greoaie a rănilor;
• Inflamare ganglioni limfatici.
Cum poate fi influiențată imunitatea?
Sistemul imunitar poate fi influențat de stilul de viață pe care îl avem. Alegerile alimentare, sportul, suplimentele, remediile naturale precum și vaccinarea reprezintă câteva metode prin care imunitatea poate fi stimulată. Prin alegerile aparent banale pe care le faci zi de zi, sistemul imunitar poate fi întărit. Stilul de viață sănătos, bazat pe o dietă sănătoasă, hidratare corespunzătoare, cel puțin 30 de minute de mișcare pe zi și odihnă suficientă asigură un sistem imunitar puternic, care va face față agenților patogeni ce pun în pericol sănătatea.
De ce imunitatea are nevoie și de „antrenament”
Un sistem imunitar eficient nu se formează doar prin protecție, ci și prin expunere controlată. Mai ales în copilărie, organismul „învață” să recunoască și să gestioneze agenții din mediu. Fără acest proces, imunitatea poate deveni mai lentă sau mai puțin adaptabilă. Protejarea excesivă a copiilor – evitarea constantă a contactului cu mediul, sterilizarea exagerată, limitarea interacțiunilor normale – nu ajută sistemul imunitar să se dezvolte complet. Dimpotrivă, îl privează de experiențele necesare pentru maturizare.
Ce se întâmplă când copiii sunt protejați prea mult
În primii ani de viață, sistemul imunitar este în formare. El are nevoie să „întâlnească” bacterii, virusuri obișnuite și alți stimuli pentru a învăța:
- 1. ce este periculos;
- 2. ce este inofensiv;
- 3. când trebuie să reacționeze și când nu.
Lipsa acestor contacte poate fi asociată cu: reacții imune mai slabe la infecții comune, o tendință crescută spre alergii sau reacții exagerate, o capacitate redusă de adaptare la mediu.Acest fenomen este cunoscut în literatura medicală drept necesitatea expunerii imune timpurii, fără a fi confundat cu neglijența sau lipsa igienei.
Practic, echilibrul arată așa:
- · spălat pe mâini înainte de masă și după toaletă – da;
- · dezinfectanți la orice atingere, obsesiv, zilnic, fără motiv – nu;
- · joacă afară, contact social normal, animale de companie (unde este sigur) – adesea benefic;
- · vaccinare conform recomandărilor medicale- da
Concluzie : Știați că „imunitatea bună” nu înseamnă să nu ne îmbolnăvim niciodată, ci să avem un răspuns corect: rapid, eficient și echilibrat? Iar acest echilibru se vede, în parte, chiar în sânge – prin leucocite și anticorpi, elemente-cheie care ne apără organismul.