Atunci când vorbim despre donarea de sânge, cei mai mulți oameni se gândesc la donarea clasică de sânge integral. În realitate, medicina transfuzională folosește și o altă metodă de colectare, prin care poate fi obținută direct o anumită componentă a sângelui: afereza. Procedura permite separarea sângelui în componente chiar în timpul donării. Componenta necesară este colectată, iar celelalte sunt returnate donatorului. În funcție de scopul procedurii, pot fi recoltate trombocite, plasmă, eritrocite sau, în situații speciale, leucocite. OMS descrie afereza drept o metodă sterilă în care sângele este preluat de la donator, trecut printr-un dispozitiv specializat care separă componenta dorită, iar elementele care nu sunt necesare sunt reinfuzate donatorului. Această tehnologie nu înlocuiește donarea de sânge integral. Cele două metode se completează. Sângele integral poate fi separat ulterior în componente, în timp ce afereza permite obținerea directă, în cadrul aceleiași proceduri, a unei cantități mai mari din componenta selectată. Tocmai această posibilitate face ca afereza să aibă un rol important în asigurarea anumitor produse sanguine pentru pacienți.
De ce sângele este folosit pe componente?
Sângele nu este un lichid uniform. El conține mai multe elemente cu roluri diferite. Eritrocitele transportă oxigenul către țesuturi, trombocitele participă la oprirea sângerării și formarea cheagului, iar plasma este partea lichidă în care se găsesc proteine, factori ai coagulării și alte substanțe importante pentru organism. În practica transfuzională, pacientul nu are întotdeauna nevoie de toate aceste componente în același timp. Un pacient poate avea nevoie predominant de eritrocite, altul de trombocite, iar altul de plasmă. De aceea, utilizarea componentelor sanguine permite administrarea exact a produsului necesar situației clinice. OMS subliniază că separarea sângelui în componente permite ca o singură donare să contribuie la tratamentul mai multor pacienți și ca fiecare dintre aceștia să primească acea componentă de care are nevoie.
Afereza duce acest principiu cu un pas mai departe. În loc ca sângele integral să fie colectat și separat ulterior, separarea are loc chiar în timpul donării.
Cum funcționează afereza?
La începutul procedurii, sângele donatorului este preluat printr-un sistem steril și introdus într-un separator automat de celule. Aparatul separă componentele sângelui prin metode fizice, de regulă pe baza diferențelor dintre acestea. Componenta programată pentru colectare este direcționată către punga de recoltare, iar celelalte componente sunt returnate donatorului. Procesul se desfășoară în cicluri sau continuu, în funcție de tipul echipamentului utilizat. Donatorul rămâne conectat la sistem pe durata procedurii, iar dispozitivul controlează volumele colectate și returnate și monitorizează parametrii necesari pentru desfășurarea în siguranță a donării. Un element important este faptul că sângele nu este „luat tot și apoi pus înapoi”. În sistem circulă, la un moment dat, doar o cantitate controlată de sânge, iar aparatul separă componenta necesară și returnează restul în mod progresiv. Întregul traseu al sângelui este realizat printr-un circuit de unică folosință, steril, conceput pentru procedura respectivă.
Ce componente pot fi donate prin afereză?
Denumirea procedurii se modifică în funcție de componenta colectată. Trombocitafereza presupune colectarea trombocitelor, plasmafereza colectarea plasmei, iar eritrocitafereza colectarea eritrocitelor. Există și leucafereza, utilizată pentru colectarea anumitor celule albe ale sângelui în situații specifice. OMS include aceste componente printre produsele care pot fi obținute prin afereză. În activitatea de donare, trombocitafereza și plasmafereza au o importanță deosebită. Prin aceste proceduri poate fi obținută o cantitate semnificativă din componenta dorită de la un singur donator, ceea ce reprezintă una dintre diferențele importante față de procesarea sângelui integral.
Trombocitafereza – de ce o singură donare poate fi atât de importantă
Trombocitele sunt fragmente celulare foarte mici, dar cu un rol esențial în hemostază. Atunci când un vas de sânge este lezat, acestea aderă la zona afectată, se activează și participă la formarea dopului plachetar, contribuind împreună cu factorii de coagulare la oprirea sângerării. Există pacienți la care numărul trombocitelor scade foarte mult sau la care acestea nu funcționează corespunzător. Astfel de situații pot apărea, de exemplu, în anumite boli hematologice, în timpul unor tratamente oncologice sau în contextul altor afecțiuni severe. În funcție de situația clinică, acești pacienți pot avea nevoie de transfuzie de trombocite. În cazul trombocitaferezei, aparatul separă și colectează trombocitele, iar cea mai mare parte a eritrocitelor și a celorlalte componente este returnată donatorului. Un avantaj important este că, printr-o singură procedură, poate fi obținută o cantitate de trombocite comparabilă cu o doză terapeutică pentru un pacient adult. Materialele educaționale ale OMS arată că o unitate de trombocite obținută prin afereză este, de regulă, echivalentă cu aproximativ 4–6 unități de trombocite obținute din donări de sânge integral și reunite ulterior. Aceasta înseamnă că, pentru anumite transfuzii, doza necesară pacientului poate proveni de la un singur donator, în loc să fie alcătuită din componente obținute de la mai mulți donatori. Afereza permite, de asemenea, colectarea de la donatori atent selectați atunci când este necesară compatibilitatea pentru anumite antigene plachetare sau HLA.
Plasmafereza – colectarea părții lichide a sângelui
Plasma reprezintă partea lichidă a sângelui și conține apă, proteine, factori de coagulare, electroliți și numeroase alte substanțe. În plasmafereza de donare, plasma este separată și colectată, iar elementele celulare ale sângelui sunt returnate donatorului. Faptul că eritrocitele sunt returnate este una dintre particularitățile importante ale procedurii. În afereză, pierderea de eritrocite este mai mică decât în cazul donării de sânge integral pentru procedurile în care acestea nu reprezintă componenta colectată. OMS arată că acest lucru reduce pierderea de fier asociată eliminării eritrocitelor și permite stabilirea unor intervale de donare specifice tipului de afereză, în conformitate cu criteriile naționale și cu starea de sănătate a donatorului. Plasma obținută prin afereză este supusă acelorași principii generale de calitate și siguranță aplicabile componentelor sanguine. Standardele europene privind colectarea, pregătirea, testarea și utilizarea componentelor sunt cuprinse în ghidurile elaborate de EDQM și Consiliul Europei, care urmăresc protecția atât a donatorului, cât și a pacientului.
Afereza nu înseamnă că donatorului îi este „filtrat sângele”
Aspectul tehnologic al procedurii poate crea impresia că aparatul curăță sau filtrează sângele. În donarea prin afereză, însă, scopul nu este „purificarea” sângelui donatorului, ci separarea controlată a componentelor sale. Dispozitivul identifică și direcționează componenta programată pentru colectare, iar restul este returnat. Donatorul nu primește sânge de la altă persoană și nici sângele său nu intră în contact direct cu sângele altcuiva. Procedura utilizează circuite sterile, de unică folosință, concepute pentru protecția donatorului și pentru menținerea calității componentei colectate. Este util să facem și o diferență între afereza de donare și afereza terapeutică. Prima se efectuează la persoane sănătoase pentru obținerea unei componente sanguine destinate utilizării medicale. Afereza terapeutică se efectuează unui pacient ca metodă de tratament, pentru îndepărtarea sau modificarea anumitor componente ori substanțe din sânge. Principiul tehnic al separării poate fi asemănător, însă scopul medical este complet diferit.
De ce procedura durează mai mult decât donarea de sânge integral?
Afereza presupune mai multe etape decât colectarea clasică: sângele este preluat, separat, componenta dorită este păstrată, iar celelalte sunt returnate. Acest ciclu se repetă până când este obținută cantitatea necesară. Durata exactă depinde de tipul de componentă colectată, echipamentul utilizat, particularitățile donatorului și parametrii procedurii. De aceea, donarea prin afereză presupune, de regulă, mai mult timp petrecut în centrul de transfuzie decât o donare standard de sânge integral. Această durată suplimentară nu indică o procedură „mai grea”, ci rezultă din modul diferit în care componentele sunt separate și returnate. În tot acest timp, donatorul este supravegheat de personal medical, iar aparatul monitorizează procedura și oprește automat procesul atunci când sunt detectate anumite modificări sau când colectarea programată s-a încheiat.
De ce se folosește anticoagulant în timpul aferezei?
Pentru ca sângele să poată circula prin circuitul dispozitivului fără să formeze cheaguri, în timpul procedurii este utilizat un anticoagulant. În afereză este frecvent folosit citratul, care acționează prin legarea temporară a calciului necesar procesului de coagulare. O parte din citrat se întoarce în organism împreună cu componentele reinfuzate și este metabolizată rapid. La unii donatori, scăderea temporară a calciului ionizat poate provoca furnicături în jurul gurii sau la nivelul degetelor, senzație de rece, gust neobișnuit ori alte manifestări ușoare. Personalul care supraveghează procedura poate ajusta viteza aferezei și poate lua măsurile necesare atunci când apar astfel de simptome. Aceste reacții sunt unul dintre motivele pentru care donarea prin afereză se desfășoară sub supraveghere și de ce donatorului i se recomandă să anunțe imediat orice senzație neobișnuită apărută în timpul procedurii.
Poate oricine să doneze prin afereză?
Nu orice persoană eligibilă pentru donarea de sânge integral este automat eligibilă pentru orice tip de afereză. Donatorul trebuie să îndeplinească criteriile generale de sănătate pentru donare, dar există și criterii suplimentare care depind de componenta ce urmează să fie colectată. De exemplu, pentru trombocitafereză este important numărul trombocitelor donatorului, iar pentru plasmafereză sunt evaluate inclusiv anumite criterii legate de proteinele plasmatice. OMS recomandă ca donatorii de afereză să îndeplinească atât cerințele generale pentru donarea de sânge, cât și cerințele specifice componentei colectate. În practică, eligibilitatea este stabilită înainte de procedură prin evaluarea medicală, anamneză și investigațiile prevăzute de normele aplicabile. Tipul și frecvența donărilor sunt stabilite astfel încât să protejeze sănătatea donatorului, nu doar să răspundă necesarului de componente sanguine. Standardele europene actuale acordă o atenție explicită selecției donatorilor, rezervelor de fier și criteriilor specifice pentru plasmafereză.
De ce este afereza importantă pentru sistemul transfuzional?
Valoarea aferezei nu constă doar în tehnologia folosită, ci în precizia colectării. Sistemul transfuzional poate orienta procedura către acea componentă pentru care există o nevoie concretă, fără a colecta în aceeași măsură componente care nu sunt necesare în acel moment. În cazul trombocitelor, această posibilitate este deosebit de importantă deoarece ele au particularități de stocare și o perioadă de utilizare mult mai limitată decât unele dintre celelalte componente sanguine. Asigurarea unui stoc adecvat depinde, prin urmare, de o colectare bine planificată și constantă. În același timp, pentru pacienții care necesită produse special selectate, posibilitatea de a colecta de la un anumit donator prin afereză poate avea o importanță clinică suplimentară. Afereza oferă astfel serviciilor de transfuzie un instrument prin care necesarul de componente poate fi gestionat mai specific, iar resursele provenite de la donatori pot fi utilizate cât mai eficient. Acest principiu este în concordanță cu obiectivele promovate de Consiliul Europei în medicina transfuzională: protejarea donatorului și a recipientului, disponibilitatea componentelor sanguine și utilizarea lor optimă.
Tehnologia este importantă, dar totul începe cu donatorul
Separatorul celular poate identifica și colecta componenta dorită cu o precizie pe care donarea clasică nu o poate oferi în timpul recoltării. Aparatul poate controla volume, viteze și etape ale procedurii. Dar niciun dispozitiv nu poate produce trombocite sau plasmă în lipsa persoanei care alege să doneze. Afereza este, în fond, o modalitate diferită prin care aceeași resursă biologică oferită voluntar de donator poate fi transformată într-un produs adaptat unei nevoi medicale concrete. Uneori este nevoie de eritrocite pentru a restabili capacitatea sângelui de a transporta oxigen, alteori de plasmă, iar pentru un pacient cu trombocitopenie severă, componenta esențială poate fi concentratul trombocitar. De aceea, atunci când vorbim despre afereză, nu vorbim doar despre un aparat care separă sângele în componente. Vorbim despre posibilitatea de a colecta selectiv, în condiții controlate, componenta de care un pacient are nevoie, protejând în același timp sănătatea donatorului. Iar acesta este unul dintre principiile fundamentale ale medicinei transfuzionale moderne: pacientului să-i fie oferită componenta sanguină necesară, în cantitatea și la momentul potrivit, iar fiecare donare să fie gestionată cu responsabilitate, siguranță și eficiență