În mod obișnuit, ne gândim la un control oftalmologic atunci când vederea devine neclară, nu mai distingem bine literele mici, ochii obosesc sau avem nevoie de o nouă pereche de ochelari. Ochiul însă nu este doar organul vederii. Examinarea sa poate oferi medicului informații despre structuri nervoase și despre vase de sânge, iar unele modificări observate la nivelul retinei pot apărea în contextul unor boli care afectează întregul organism.
Retina are o particularitate remarcabilă: vasele sale de sânge pot fi examinate direct, în organismul viu, prin metode neinvazive. Fotografia de fund de ochi, de exemplu, permite vizualizarea vaselor retiniene, a discului optic și a maculei, iar alte investigații moderne oferă informații suplimentare despre structurile ochiului. Tocmai această posibilitate face ca examinarea retinei să fie importantă nu doar pentru depistarea bolilor oculare, ci, în anumite situații, și pentru identificarea manifestărilor unor afecțiuni sistemice.
Pe 8 octombrie 2026, de Ziua Mondială a Vederii, campania internațională #LoveYourEyes readuce în atenție un mesaj simplu: sănătatea ochilor merită să fie o prioritate înainte ca vederea să înceapă să se deterioreze. În acest an, campania pune accent inclusiv pe accesul la servicii de îngrijire a ochilor și pe importanța controalelor oftalmologice.
Retina – o structură de câțiva milimetri în care putem vedea vasele de sânge
Retina este stratul de țesut sensibil la lumină aflat în partea posterioară a ochiului. Lumina care pătrunde în ochi este focalizată pe retină, unde este transformată în semnale nervoase care vor fi transmise către creier. În centrul retinei se află macula, esențială pentru vederea centrală fină – cea pe care o folosim atunci când citim, recunoaștem un chip sau privim un detaliu.
Retina are însă și o rețea de vase sanguine. Spre deosebire de vasele din majoritatea organelor, pentru observarea cărora sunt necesare diferite metode imagistice, vasele retiniene pot fi vizualizate și fotografiate prin pupilă. Examinarea fundului de ochi îi permite medicului să observe calibrul și aspectul vaselor, eventuale hemoragii, exsudate, modificări ale retinei sau ale discului optic.
Această particularitate a transformat retina într-un domeniu important de cercetare. Modificările microcirculației retiniene sunt studiate inclusiv pentru informațiile pe care le-ar putea oferi despre sănătatea vasculară din alte regiuni ale organismului. Totuși, trebuie făcută o distincție importantă: ochiul poate oferi indicii despre anumite boli sistemice, dar un examen oftalmologic nu înlocuiește investigațiile necesare pentru diagnosticul acestora.
Diabetul poate afecta retina înainte ca vederea să pară modificată
Unul dintre cele mai clare exemple ale legăturii dintre sănătatea generală și cea oculară este diabetul. Nivelurile crescute ale glucozei din sânge pot afecta, în timp, vasele mici ale retinei și pot conduce la retinopatie diabetică. Pot apărea microanevrisme, hemoragii, scurgeri de lichid și alte modificări vasculare. În formele avansate se pot dezvolta vase de sânge anormale și fragile, care pot sângera și pot amenința vederea. Partea înșelătoare este că stadiile timpurii ale retinopatiei diabetice nu produc, de regulă, simptome. O persoană poate considera că vede bine, în timp ce la nivelul retinei au început deja să apară modificări. Pe măsură ce boala avansează pot apărea vedere încețoșată, dificultăți la citit, puncte sau fire întunecate în câmpul vizual și alte tulburări. De aceea, în cazul persoanelor cu diabet, controlul oftalmologic nu trebuie condiționat exclusiv de apariția problemelor de vedere. Faptul că „văd bine” nu demonstrează că retina nu este afectată. Diabetul nu este asociat doar cu retinopatia diabetică. National Eye Institute arată că persoanele cu diabet au și un risc crescut pentru alte afecțiuni oculare, inclusiv cataractă și glaucom.
Și hipertensiunea arterială poate lăsa semne la nivelul retinei
Presiunea arterială crescută nu afectează doar inima, creierul sau rinichii. În timp, poate produce modificări și la nivelul vaselor retiniene, situație cunoscută sub denumirea de retinopatie hipertensivă. La examinarea fundului de ochi, medicul poate identifica, în funcție de severitate și evoluție, îngustarea arteriolelor retiniene, modificări la locurile unde arterele și venele se intersectează, hemoragii retiniene, exsudate sau alte semne de afectare vasculară. În creșterile severe ale tensiunii arteriale poate apărea inclusiv edemul discului optic.
Aici apare un detaliu important: modificările retiniene asociate hipertensiunii pot exista fără ca persoana să remarce imediat o schimbare spectaculoasă a vederii. Prin urmare, ochiul poate reflecta efectele pe care hipertensiunea le exercită asupra vaselor, dar descoperirea unor asemenea modificări trebuie interpretată în contextul stării generale și al valorilor tensiunii arteriale.
Examinarea retinei nu este, așadar, o metodă prin care oftalmologul „ghicește” tensiunea arterială. Ea poate arăta consecințele pe care hipertensiunea le-a produs asupra vaselor retiniene.
Dacă vedem bine, înseamnă că ochii sunt sănătoși?
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de înțeles despre sănătatea oculară. Acuitatea vizuală – cât de clar distingem literele sau obiectele – reprezintă doar o componentă a funcției vizuale. Unele boli pot evolua o perioadă fără să afecteze evident ceea ce persoana percepe drept „vedere bună”. Glaucomul este un exemplu important. Este un grup de afecțiuni care produc deteriorarea nervului optic și care, netratate, pot duce la pierderea vederii. Forma frecventă, glaucomul cu unghi deschis, poate evolua lent și fără simptome evidente în stadiile inițiale. Pierderea vederii începe adesea periferic și poate trece neobservată o perioadă. National Eye Institute subliniază că examinarea oftalmologică completă cu dilatarea pupilei este esențială pentru depistarea bolii. De aceea, ideea „voi merge la oftalmolog când voi începe să văd mai rău” are o limită importantă: în anumite boli, apariția simptomelor poate însemna că procesul patologic este deja instalat.
Presiunea intraoculară și tensiunea arterială sunt două lucruri diferite
Confuzia este foarte frecventă. Când medicul măsoară „tensiunea oculară”, nu măsoară tensiunea arterială din vasele ochiului.
Presiunea intraoculară este presiunea exercitată de lichidele din interiorul globului ocular. Ea reprezintă unul dintre factorii importanți în evaluarea riscului și managementul glaucomului. Multe persoane cu glaucom au presiune intraoculară crescută, dar diagnosticul nu se stabilește numai pe baza acestei valori. Sunt evaluate și nervul optic, câmpul vizual și alte elemente, în funcție de situație.
Tensiunea arterială, în schimb, reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arterelor din organism. Hipertensiunea arterială poate afecta vasele retinei, dar nu este sinonimă cu presiunea intraoculară. Așadar, cineva poate avea hipertensiune arterială fără să aibă presiune intraoculară crescută și invers. Cele două valori descriu procese diferite.
Macula este mică, dar de ea depind unele dintre cele mai precise lucruri pe care le vedem
În centrul retinei se află macula, regiunea responsabilă de vederea centrală fină. Atunci când citim un text, recunoaștem o persoană, conducem sau încercăm să distingem un detaliu, macula are un rol esențial. O afecțiune importantă a acestei regiuni este degenerescența maculară legată de vârstă. În stadiile timpurii, aceasta poate să nu producă simptome. Mai târziu, vederea centrală poate deveni încețoșată, pot apărea zone neclare sau goale, iar liniile drepte pot fi percepute ca ondulate ori deformate. Vederea periferică poate rămâne însă funcțională. Tocmai de aceea, o schimbare aparent ciudată – de exemplu, rama dreaptă a unei ferestre care începe să pară ondulată – nu trebuie pusă automat pe seama oboselii ochilor. National Eye Institute consideră perceperea liniilor drepte ca fiind ondulate un semn care necesită evaluare oftalmologică promptă.
Ce vede medicul atunci când examinează fundul de ochi?
Expresia „fund de ochi” poate suna abstract pentru pacient, dar descrie examinarea structurilor situate în partea posterioară a globului ocular. Medicul poate evalua retina, macula, discul optic și vasele retiniene. În funcție de scopul consultației, examinarea poate fi completată prin dilatarea pupilei și prin investigații imagistice. Fotografia de fund de ochi realizează imagini ale retinei care pot fi păstrate și comparate în timp. Tomografia în coerență optică – OCT oferă imagini în secțiune, cu rezoluție foarte mare, ale straturilor retinei și ale altor structuri oculare. Alte investigații sunt utilizate atunci când există indicație pentru evaluarea circulației retiniene sau a unor patologii specifice. Asta înseamnă că examenul oftalmologic modern nu se rezumă la citirea literelor de pe un panou și stabilirea dioptriilor. În funcție de necesitate, medicul poate evalua structuri pe care pacientul nu le poate „testa” singur prin simplul fapt că vede bine.
Un control oftalmologic poate diagnostica diabetul sau hipertensiunea?
Uneori, modificările observate la nivelul retinei pot ridica suspiciunea unei probleme sistemice sau pot arăta efectele unei boli deja cunoscute. Retinopatia diabetică, de exemplu, reflectă afectarea microvasculară asociată diabetului, iar retinopatia hipertensivă poate evidenția consecințele hipertensiunii asupra vaselor retiniene. Dar examinarea ochilor nu înlocuiește măsurarea tensiunii arteriale, analizele pentru diagnosticul diabetului sau evaluarea medicală generală. Un semn observat la nivel ocular trebuie interpretat în context și, atunci când este necesar, poate conduce la recomandarea unor investigații suplimentare. Cercetarea merge însă mult mai departe. În ultimii ani s-a dezvoltat domeniul numit oculomică, care studiază modul în care imaginile retiniene, inclusiv cele analizate cu ajutorul inteligenței artificiale, ar putea oferi informații despre sănătatea vasculară, metabolică, neurologică și despre alte boli sistemice. Rezultatele sunt promițătoare, dar multe dintre aceste aplicații sunt încă domenii de cercetare și nu trebuie confundate cu diagnosticul clinic standard.
Nu toate tulburările de vedere pot aștepta o programare obișnuită
Există simptome oculare care necesită evaluare rapidă. Pierderea bruscă a vederii, apariția bruscă a unei umbre sau a unei „perdele” în câmpul vizual, o creștere bruscă a numărului de puncte sau corpuri plutitoare însoțită de flash-uri luminoase, durerea oculară intensă sau un ochi foarte roșu asociat cu vedere încețoșată nu trebuie tratate ca simplă oboseală oculară. Un exemplu este glaucomul acut cu închiderea unghiului, care poate provoca durere oculară intensă, ochi roșu, vedere încețoșată și greață și reprezintă o situație care necesită asistență medicală imediată. În alte situații, modificările apar lent și sunt mai ușor de ignorat: vederea centrală devine progresiv mai neclară, liniile încep să pară deformate, vederea periferică se reduce sau apar dificultăți tot mai mari în lumină slabă. Caracterul lent al evoluției nu înseamnă că aceste schimbări trebuie considerate normale.
Ochelarii corectează vederea, dar nu reprezintă un certificat de sănătate pentru ochi
Faptul că o persoană vede foarte bine cu ochelarii sau lentilele de contact spune în primul rând că eroarea de refracție este corectată corespunzător. Nu ne spune automat că retina, nervul optic și celelalte structuri oculare sunt sănătoase. Miopia, hipermetropia și astigmatismul sunt probleme de refracție: modul în care lumina este focalizată în ochi nu permite formarea unei imagini clare pe retină. Ochelarii sau lentilele pot corecta această problemă optică. Glaucomul, retinopatia diabetică sau degenerescența maculară sunt însă boli care afectează structuri ale ochiului. Schimbarea dioptriilor nu reprezintă tratamentul lor. Această diferență explică de ce un consult oftalmologic complet poate avea un scop mult mai larg decât verificarea ochelarilor.
Ecranele ne „strică” ochii?
Pentru mulți dintre noi, sănătatea ochilor a ajuns să fie asociată aproape exclusiv cu timpul petrecut în fața telefonului sau calculatorului. Utilizarea îndelungată a ecranelor poate provoca disconfort ocular, uscăciune, vedere temporar încețoșată, dureri de cap sau senzație de oboseală, mai ales atunci când clipim mai rar și lucrăm mult timp la distanță mică. Dar ar fi o greșeală să reducem sănătatea oculară la „lumina ecranului”. Bolile care amenință vederea au mecanisme diferite, iar unele dintre ele pot evolua fără simptome tocmai în perioada în care persoana este convinsă că ochii săi sunt sănătoși. Pauzele în activitatea de aproape, iluminarea adecvată și ergonomia sunt utile pentru confort. Ele nu înlocuiesc însă evaluarea oftalmologică atunci când aceasta este indicată.
Ochii nu sunt o fereastră magică spre toate bolile, dar pot oferi informații pe care nu ar trebui să le ignorăm
Expresia „ochii sunt oglinda sănătății” este atrăgătoare, dar medical trebuie folosită cu măsură. Nu putem diagnostica orice boală privind retina și nici fiecare modificare oculară nu indică o afecțiune a întregului organism. Ceea ce este însă remarcabil și foarte concret este posibilitatea de a examina direct, prin metode neinvazive, vasele retiniene și structuri ale sistemului vizual. Diabetul poate afecta aceste vase înainte ca pacientul să observe modificări importante ale vederii. Hipertensiunea poate produce semne retiniene. Glaucomul poate deteriora progresiv nervul optic fără simptome timpurii evidente, iar degenerescența maculară poate începe înainte ca persoana să remarce pierderea vederii centrale. De aceea, a vedea bine și a avea ochi sănătoși nu sunt întotdeauna același lucru.
Ziua Mondială a Vederii, marcată în acest an la 8 octombrie, este un bun prilej să privim controlul oftalmologic dincolo de dioptrii. Nu mergem la medic doar pentru că vederea s-a deteriorat. În anumite situații, tocmai examinarea făcută înainte de apariția simptomelor poate identifica modificări pe care noi încă nu le putem vedea. Iar uneori, privind atent în ochi, medicul nu află doar cât de bine vedem, ci descoperă indicii importante despre ceea ce se întâmplă în organism.