Aproape fiecare dintre noi am trăit o astfel de senzație neplăcută de furnicături, înțepături sau lipsă temporară de sensibilitate la nivelul mâinilor ori picioarelor. De cele mai multe ori dacă schimbăm poziția corpului, mișcăm membrul afectat atunci, după câteva secunde sau minute, senzația dispare. Tocmai pentru că apare atât de frecvent și, în multe cazuri, trece de la sine, amorțeala este adesea considerată un fenomen lipsit de importanță. Amorțeala poate fi un răspuns normal al organismului la o presiune exercitată asupra unui nerv, dar poate reprezenta și primul semn al unor afecțiuni neurologice, metabolice sau vasculare. Corpul nostru comunică prin semnale. Unele sunt subtile și trecătoare, altele ascund probleme care necesită diagnostic și tratament, amorțeala se află exact la granița dintre aceste două situații, de aceea, este important să înțelegem de ce apare, ce mecanisme o provoacă și când ar trebui să ne determine să consultăm un medic.
Ce înseamnă, de fapt, amorțeala?
Din punct de vedere medical, amorțeala este denumită parestezie și reprezintă o modificare a sensibilității normale. Ea poate fi descrisă ca furnicături, înțepături, senzația că „membrele au adormit”, lipsă de sensibilitate sau chiar senzația că pielea este „de lemn”. Aceste manifestări apar atunci când semnalele transmise între nervi și creier sunt perturbate. În mod normal, nervii transportă permanent informații despre atingere, temperatură, presiune și durere. Atunci când conducerea acestor impulsuri este întreruptă, chiar și pentru câteva minute, creierul începe să perceapă senzații anormale. Deci, cea mai frecventă cauză este compresia temporară a unui nerv. Acest tip de amorțeală este complet normal și nu lasă sechele. De regulă, dispare în câteva minute și nu necesită tratament.
Rolul nervilor în apariția amorțelii
Sistemul nervos funcționează asemenea unei rețele complexe de cabluri electrice. Creierul transmite comenzi către mușchi, iar nervii periferici aduc înapoi informații despre tot ceea ce simțim. Atunci când unul dintre acești nervi este comprimat, inflamat sau lezat, comunicarea dintre zona afectată și creier nu mai are loc în condiții normale. Rezultatul poate fi amorțeala, furnicăturile sau chiar slăbiciunea musculară. Uneori este afectat un singur nerv, iar simptomele apar doar într-o anumită regiune a mâinii sau piciorului. Alteori sunt implicați mai mulți nervi, iar amorțeala devine extinsă și persistentă. Localizarea simptomelor oferă adesea indicii importante despre cauza lor. De exemplu, amorțeala degetelor mari și a indexului poate sugera afectarea nervului median, în timp ce amorțeala degetului mic poate indica implicarea nervului ulnar.
Când amorțeala poate ascunde o afecțiune?
Atunci când senzația apare frecvent, persistă sau este însoțită de alte simptome, investigațiile medicale devin importante. Una dintre cele mai frecvente cauze este neuropatia periferică, o afecțiune în care nervii periferici sunt afectați progresiv. Diabetul zaharat reprezintă cea mai frecventă cauză a neuropatiei la nivel mondial, însă aceasta poate apărea și în contextul consumului excesiv de alcool, al unor infecții, boli autoimune sau tratamente medicamentoase. Deficitul de vitamina B12 este o altă cauză importantă. Această vitamină este esențială pentru funcționarea sistemului nervos, iar lipsa ei poate determina furnicături persistente, tulburări de echilibru și slăbiciune musculară. Afecțiunile coloanei vertebrale, precum hernia de disc sau stenoza canalului spinal, pot comprima rădăcinile nervoase și pot produce amorțeală, durere și scăderea forței musculare la nivelul membrelor. Sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai frecvente cauze ale amorțelii mâinilor. În această afecțiune, nervul median este comprimat la nivelul încheieturii, iar simptomele apar mai ales noaptea sau în timpul activităților repetitive. De asemenea, tulburările circulatorii pot reduce aportul de sânge către membre și pot produce senzații de răceală, furnicături și amorțeală.
Când amorțeala reprezintă o urgență medicală?
Există însă situații în care poate indica o afecțiune gravă și necesită evaluare medicală imediată. Solicitați de urgență asistență medicală dacă amorțeala apare brusc și este însoțită de:
- slăbiciune sau imposibilitatea de a mișca un braț ori un picior;
- asimetria feței;
- dificultăți de vorbire sau de înțelegere;
- tulburări de vedere;
- pierderea echilibrului;
- durere de cap severă apărută brusc.
Aceste simptome pot indica un accident vascular cerebral (AVC), iar timpul până la inițierea tratamentului este esențial, în cazul AVC, fiecare minut contează.
Cele mai frecvente afecțiuni care pot provoca amorțeala mâinilor și picioarelor
Una dintre cele mai întâlnite cauze este neuropatia periferică, o afecțiune caracterizată prin deteriorarea nervilor periferici. Acești nervi fac legătura dintre creier, măduva spinării și restul organismului. Atunci când sunt afectați, semnalele nervoase nu mai sunt transmise corespunzător, iar persoana poate simți furnicături, amorțeală, arsuri sau chiar dureri persistente. Neuropatia poate avea numeroase cauze, însă diabetul zaharat reprezintă cea mai frecventă dintre ele. Nivelurile crescute ale glicemiei afectează treptat vasele mici de sânge care hrănesc nervii și determină degradarea acestora. Simptomele apar de obicei la nivelul picioarelor și evoluează lent, motiv pentru care multe persoane le ignoră în primele etape. Pe lângă diabet, neuropatia poate apărea și în urma consumului excesiv de alcool, în unele boli autoimune, după anumite infecții, în insuficiența renală sau ca efect secundar al unor tratamente medicamentoase, inclusiv al unor medicamente utilizate în chimioterapie.
Sindromul de tunel carpian – una dintre cele mai frecvente cauze ale amorțelii mâinilor
Atunci când amorțeala afectează în special policele, arătătorul, degetul mijlociu și o parte din inelar, cauza poate fi sindromul de tunel carpian. Această afecțiune apare atunci când nervul median este comprimat la nivelul încheieturii mâinii, într-un spațiu îngust numit tunel carpian. În interiorul acestuia trec atât nervul, cât și tendoanele care mișcă degetele. Dacă spațiul se îngustează sau țesuturile din jur se inflamează, nervul începe să fie comprimat. Primele simptome apar adesea noaptea. Multe persoane se trezesc deoarece simt furnicături sau amorțeală și își scutură instinctiv mâna pentru a ameliora disconfortul. Pe măsură ce boala evoluează, simptomele pot apărea și în timpul activităților repetitive, precum folosirea calculatorului, condusul sau utilizarea telefonului mobil. Fără tratament, compresia prelungită poate determina slăbirea musculaturii policelui și dificultăți în efectuarea unor mișcări fine.
Deficitul de vitamina B12 și rolul său în sănătatea nervilor
Vitamina B12 este esențială pentru funcționarea sistemului nervos. Ea participă la formarea tecii de mielină, stratul protector care învelește fibrele nervoase și permite transmiterea rapidă a impulsurilor electrice. Atunci când organismul nu dispune de suficientă vitamină B12, nervii încep să funcționeze mai puțin eficient. Amorțeala și furnicăturile la nivelul mâinilor și picioarelor pot reprezenta unele dintre primele simptome. Deficitul apare mai frecvent la persoanele în vârstă, la vegetarienii și veganii care nu suplimentează alimentația, precum și la persoanele cu boli digestive care afectează absorbția vitaminei. Pe lângă amorțeală, pot apărea oboseală, tulburări de echilibru, dificultăți de concentrare și anemie. În multe cazuri, identificarea și corectarea deficitului pot duce la ameliorarea simptomelor.
Coloana vertebrală și legătura cu amorțeala
Nu toate amorțelile își au originea la nivelul membrelor. Uneori, problema se află la nivelul coloanei vertebrale. Între vertebre ies rădăcinile nervoase care transmit informații către brațe și picioare. Dacă acestea sunt comprimate de o hernie de disc, de modificări degenerative sau de îngustarea canalului vertebral, pot apărea amorțeală, furnicături, durere și chiar slăbiciune musculară. Localizarea simptomelor depinde de nervul afectat. De exemplu, o hernie de disc cervicală poate provoca amorțeala mâinii, în timp ce o hernie lombară poate determina amorțeala piciorului. În astfel de situații, amorțeala este adesea însoțită de dureri care iradiază pe traiectul nervului și se accentuează la anumite mișcări.
Circulația sanguină poate influența apariția amorțelii?
Da. Nervii au nevoie de un aport constant de oxigen și nutrienți pentru a funcționa normal. Atunci când circulația este afectată, pot apărea senzații de rece, furnicături și amorțeală. Bolile arteriale periferice, întâlnite mai ales la fumători, la persoanele cu diabet sau cu colesterol crescut, reduc cantitatea de sânge care ajunge la nivelul membrelor inferioare. În aceste cazuri, simptomele sunt însoțite frecvent de durere la mers, senzația de picioare reci și vindecarea lentă a rănilor. Fenomenul Raynaud reprezintă o altă situație în care circulația este afectată temporar. Expunerea la frig sau stresul determină contractarea excesivă a vaselor de sânge din degete, care pot deveni albe, apoi albăstrui și, în final, roșii, pe măsură ce circulația revine la normal. În timpul acestor episoade, amorțeala este un simptom frecvent.
Este recomandată o evaluare medicală atunci când senzația de amorțeală apare frecvent, persistă mai multe zile sau săptămâni, afectează aceeași zonă a corpului sau începe să se agraveze în timp. De asemenea, consultul este indicat atunci când simptomele sunt însoțite de slăbiciune musculară, dificultăți de coordonare, tulburări de mers, dureri intense sau pierderea sensibilității. Medicul va încerca, în primul rând, să stabilească localizarea problemei. Amorțeala poate avea origine la nivelul unui nerv periferic, al coloanei vertebrale, al circulației sanguine sau chiar al sistemului nervos central. Tocmai de aceea, descrierea simptomelor de către pacient este extrem de importantă. Contează dacă acestea afectează o singură mână, un singur picior, ambele membre sau doar anumite degete, dacă apar în timpul nopții sau după efort și dacă sunt asociate cu alte manifestări.
Mituri despre amorțeală
În jurul acestui simptom circulă numeroase idei greșite, care îi determină pe oameni fie să ignore semnalele organismului, fie să se îngrijoreze inutil. Unul dintre cele mai frecvente mituri este că orice amorțeală indică o problemă gravă de circulație. În realitate, cele mai multe episoade sunt cauzate de compresia temporară a unui nerv și dispar rapid după schimbarea poziției corpului. La fel de răspândită este convingerea că amorțeala apare doar la persoanele în vârstă. De fapt, aceasta poate afecta oameni de orice vârstă, inclusiv adolescenți și adulți tineri, mai ales atunci când desfășoară activități repetitive sau petrec multe ore în aceeași poziție. Există și persoane care cred că, dacă senzația dispare după câteva minute, nu mai este nevoie să acorde atenție episodului. În cele mai multe cazuri acest lucru este adevărat, însă atunci când amorțeala reapare frecvent sau este însoțită de alte simptome, evaluarea medicală rămâne cea mai sigură soluție.
Poate fi prevenită amorțeala?
Nu toate cauzele amorțelii pot fi prevenite, însă numeroase situații pot fi evitate prin adoptarea unor obiceiuri sănătoase. Menținerea unei poziții corecte în timpul lucrului la birou, schimbarea frecventă a poziției corpului și evitarea menținerii prelungite a membrelor în aceeași poziție reduc riscul compresiei nervilor. Activitatea fizică regulată contribuie la menținerea unei circulații sanguine eficiente și la sănătatea sistemului nervos. În același timp, controlul glicemiei la persoanele cu diabet și adoptarea unei alimentații echilibrate, bogate în vitamine și minerale, pot preveni apariția unor neuropatii. Renunțarea la fumat reprezintă o altă măsură importantă, deoarece nicotina afectează circulația sanguină și poate favoriza apariția bolilor vasculare periferice.
În cazul persoanelor care desfășoară activități repetitive, pauzele regulate și exercițiile de mobilizare a mâinilor și încheieturilor pot reduce riscul apariției sindromului de tunel carpian.